Prin acest experiment comportamental, publicul a fost pus in situatia de a trai un act decizional cu conotatii in lumea reala a consumului de resurse finite, amintind conceptul central al sustenabilitatii: responsabilitatea fata de generatiile viitoare, prin analogia cu grija pentru „generatiile” urmatoare de vizitatori.
Existenta efemera a pavilionului a fost „desenata” in timp de construirea instalatiei de catre noi - urmata de `topirea` ei, ramele foto digitale fiind luate una cate una de către vizitatori.
Realizarea efectiva a instalatiei a fost facuta „cu materiale locale”, ramele foto digitale fiind achizitionate de la producatorii japonezi pentru incurajarea productiei locale si reducerea costurilor de transport.