Incet, incet, obisnuindu-te cu spatiul si incepand sa-i intelegi logica spatiala si geometrica, iti dai seama ca expunerea totala pe care ai remarcat-o initial a fost doar o impresie. Acea "masa lunga", unde se strange toata lumea si se hotaraste totul, este de fapt compusa din doua bucati si este "pilotata" de undeva din biroul inchis in sticla - unde si de unde - intra si ies membrii echipei si unde, probabil, "duc" toate cablurile de date si voce. Si mai mult decat atat, la fel de probabil este ca toate calculatoarele sunt legate, printr-o multime de cabluri invizibile ochiului, intre ele si toate cu cele care nu sunt aici, ci la alte etaje-acolo unde se iau decizile strategice. Din perspectiva arhitectului, angajat in proiectarea unui spatiu destinat unui sediu de companie intr-o cladire de birouri, circulatiile sunt liniile directoare ale compozitiei de ansamblu iar receptia si spatiul aferent ei, salile de conferinte sau spatiile de recreere sunt "insulele" unde el simte ca poate sa-si concentreze eforturile creatoare pentru ca acestea din urma vor fi sustinute financiar, de dorinta de exprimare a reprezentativitatii a beneficiarului. Sa inversam gradele de reprezentativitate, sa transformam open space-ul situat de obicei in spatele receptiei–si care se supune traditional personalizarii la nivelul postului de lucru si mai putin  la  nivelul ansamblului-in "vedeta" compozitiei, a fost adevarata noastra intentie. De fapt ce vezi la inceput, este totul:  aici  o echipa lucreaza.