arhitect Astrid Rottman: "A trecut ceva vreme de cand a fost finalizata...o vizitez periodic,asa cum de altfel procedez si cu alte imobile realizate de noi, trecand fugar cu masina pe strada, incercand parca sa o surprind  pe ea, sau mai exact sa ma surprind pe mine  simtind ceva, placandu-mi, sau criticand-o, in orice caz bucurandu-ma ca imi produce inca  senzatii, ca o simt alaturi, ca este inca a mea. Drumul de la proiect la realitatea construita este nebanuit de greu si anevoios, numai cei ce il parcurg macar o data, fie ei arhitecti sau beneficiari, il cunosc, il cuantifica, si mai ales il inteleg. probabil ca in sertarele multor arhitecti sunt arhivate cu grija proiectele demne de lauda. Hartia suporta orice...realitatea insa,dematerializarea hartiei presupune multa incapatanare, putere de convingere si nu in ultimul rand implicarea in egala masura a celor doi - proiectant si client. astfel, imobilele asa cum de regula le vedem in jurul nostru, par a fi "orfane", crescute parca dintr-o economie a sentimentelor si a timpului, avand alaturi doar anteprenorul ce isi impune, normal de altfel, propriul sau criteriu: banul. Sa fie real alaturi de o constructie pe durata executiei este mai solicitant decat proiectarea in sine, iar de cele mai multe ori reprezinta un demers nerasplatit financiar...asta sa explice oare abandonul? "Casa cu tei" nu a fost un copil orfan. A crescut greu dar in cele din urma, zic eu, si-a lumtumit parintii. mai mult decat atat, imi face cu ochiul de fiecare data...deci se poate!".