|
O casa
cu tei si o
breasla cu probleme
Globalizarea
si integrarea
- Aparatorii neconditionati ai mititeilor, in lupta cu hamburgerii, ar
trebui sa ia in considerare si “curatenia” din wc-urile restaurantelor
autohtone in comparatie cu cea din wc-urile Mc Donalds. Gandindu-ma la
o altfel
de curatenie cred ca respectarea legilor va impune imbunatatirea
calitatii
actului de creatie in arhitectura. Astazi incercarile autohtone de a
proiecta
si construi cladiri se desfasoara intr-un context dominat de legi
aplicate
arbitrar, dand astfel nastere, uneori, unor imagini halucinante. Ati
putea sa
spuneti ca se poate si mai rau si sa va amintiti prabusirile uluitoare
ale unor
imobile intregi in Turcia “din senin”,
fara nici o cauza obiectiva externa. Pur si simplu au fost adaugate,
din
considerente comerciale, etaje suplimentare unor structuri calculate pentru o sarcina limitata la inaltimea
initiala. Probabil aceasta este expresia triumfului suprem al nelegii
asupra
legii. Realizarea unor cladiri importante la Bucuresti,
Timisoara sau Cluj de
catre nume de prima marime in arhitectura internationala, disparitia
granitelor
geografice in plan arhitectural ca si in plan legislativ si
participarea la un
mare spectacol international cred ca vor influenta mai degraba pozitiv
decat
negativ viata oraselor noastre. De fapt la scara nationala am mai
beneficiat o
data de un context favorabil, in perioada interbelica, atunci cand s-a
facut o
racordare la pulsul european, iar rezultatele le putem aprecia si
astazi, mai
ales in Bucuresti.
Si Casa cu
tei -
Pana la integrare si globalizare ne facem si noi meseria cum credem mai
bine. Casa, in putine cuvinte cred ca este transformarea unui demers
pragmatic
supus aproape exclusiv rigorilor capitaliste - in care nu-i asa,
trebuie sa dai
cat mai putin si sa obtii cat mai mult - intr-o “nebunie” in care
impreuna cu
beneficiarul am alunecat si ne-am “emotionat”, daca ar fi sa-mi aduc
aminte de
profesorul meu, arhitect V. Simion. Volumele care se lasa
incet descoperite, sunt taiate de ochiuri de
lumina si finisate in culori si texturi diferite, dupa o logica
compozitionala,
pe care o poti gusta in timp ce percepi spatiul in miscare. Exista un
egoism al
casei din acest punct de vedere: din cele doua paliere de perceptie
dinamica
unul la nivelul strazii si celalalt din imediata vecinatate a casei,
numai
primul este accesibil tuturor. Miscarea in interiorul
proprietatii dezvaluie perspective dinamice si
diferite care
sunt “consumate” doar de proprietar. Intrarea
se face printr-un un spatiu unde exteriorul se intrepatrunde cu
interiorul.
Odata intrat in curte, parcurgi aleea ce margineste rampa – care se
unduieste lasand
loc celor doi tei ce strajuiesc casa – pentru a fi preluat de accesul
cu pereti
pe doua laturi si jumatate si cu copertina din metal si sticla, care te
apara
si te lasa liber inca in natura.Ajuns
in casa, scara - elementul central al compozitiei
interioare
- te invita, dar te si lasa sa simti spatiul in care evolueaza, ba
chiar sa
zaresti si exteriorul prin peretii vitrati deschisi catre gradina din
spatele
casei. Optand pentru ascensiune ajungi la etaj in zona de noapte care
este
desfasurata in jurul scarii dominata la randul ei de un luminator.
|